Fără urme de îndoială era trecut de miezul nopții, dar pe străzile din Monaco parcă era zi. Totul strălucea, mașinile extrem de luxoase rulau fără vreo traiectorie aparentă. Cel mai probabil era doar pentru show off. Toate persoanele erau îmbrăcate chic , contemporane, iar bijuteriile aduceau o notă în plus de sclipire orașului. Cât despre miros, era unul sofisticat de piele, ca și când Monaco și-a creat propria semnătură. Cu toate că imaginația putea atinge cote înalte, totul în jur nu putea fi mai real de atât. Era fix cadrul pe care îl visai și îl doreai. Era elegant, rafinat și clar nu era pentru oricine.
La două străzi distanță față de restaurantul Rampoldi, într-un colț al unei clădiri oprește o mașină. Clădirea era total atipică pentru împrejurimi. Neinscripționată, lipsită de geamuri sau de lumini, arăta lumii doar o ușă glisantă a cărei folosință era rară. Mașina care era la fel de discretă, de culoarea unei pantere, avea un interior roșu, semănând izbitor cu un diamant Argyle Cardinal. Mașina parcată i se alătura peisajului, rămânând o prezență discretă, de culoarea unei pantere, ieșind în evidență prin interiorul ei de un roșu izbitor ca un diamant Argyle Cardinal.
Ușa acesteia se deschide. Valetul salută pe un ton cald, zâmbind misterios și atunci apare ea. Patrizia Cavaletti. O prezență atât de bine conturată prin ținuta ei, de la ciorapii din dantelă neagră, la tocurile de tip stiletto de aceeași culoarea și până la rochia glamour. Îți fura privirea, îți tăia respirația. Purta o pereche de ochelari Prada prin care putea urmări mândră contopirea întregului scenariu. Ca și când totul și orice se contopea cu ea.
Era grăbită, foarte atentă la ce se întâmplă în jurul ei, dar în același timp distrasă de gândurile care nu-i dădeau pace, toate îndreptându-se către Louis Fresco, bărbatul de care se îndrăgostise în urmă cu o săptămâna pe balconului unui show de artă din Paris. Nu știa dacă s-a îndrăgostit de el sau de mâinile sale sculptate atunci când își aranja cravata în timp ce se privea in reflexia geamului. Părea special, era atractiv și simțea că trebuie să-l seducă. Toate zarurile erau aruncate, iar norocul părea să-i surâdă.
La două străzi distanță față de restaurantul Rampoldi, într-un colț al unei clădiri oprește o mașină. Clădirea era total atipică pentru împrejurimi. Neinscripționată, lipsită de geamuri sau de lumini, arăta lumii doar o ușă glisantă a cărei folosință era rară. Mașina care era la fel de discretă, de culoarea unei pantere, avea un interior roșu, semănând izbitor cu un diamant Argyle Cardinal. Mașina parcată i se alătura peisajului, rămânând o prezență discretă, de culoarea unei pantere, ieșind în evidență prin interiorul ei de un roșu izbitor ca un diamant Argyle Cardinal.
Ușa acesteia se deschide. Valetul salută pe un ton cald, zâmbind misterios și atunci apare ea. Patrizia Cavaletti. O prezență atât de bine conturată prin ținuta ei, de la ciorapii din dantelă neagră, la tocurile de tip stiletto de aceeași culoarea și până la rochia glamour. Îți fura privirea, îți tăia respirația. Purta o pereche de ochelari Prada prin care putea urmări mândră contopirea întregului scenariu. Ca și când totul și orice se contopea cu ea.
Era grăbită, foarte atentă la ce se întâmplă în jurul ei, dar în același timp distrasă de gândurile care nu-i dădeau pace, toate îndreptându-se către Louis Fresco, bărbatul de care se îndrăgostise în urmă cu o săptămâna pe balconului unui show de artă din Paris. Nu știa dacă s-a îndrăgostit de el sau de mâinile sale sculptate atunci când își aranja cravata în timp ce se privea in reflexia geamului. Părea special, era atractiv și simțea că trebuie să-l seducă. Toate zarurile erau aruncate, iar norocul părea să-i surâdă.
